Istoric

...................................................................................................................................................................

Pe plan mondial, acvacultura, a inregistrat o expansiune rapida in ultimii ani, expansiune echivalenta unei cresteri de aproximativ 10% pe an incepand cu 1990, in timp ce capturile inregistrate in aceiasi perioada au scazut cu 3% pe an.

In 1998, productia mondiala de pesti, crustacee si moluste din acvacultura si pescarii a fost de 117.2 tone. In timp ce, captura totala din pescarii s-a diminuat cu 3.4% pe o perioada de 10 ani, productia din acvacultura a crescut cu peste 50% - de la 16.5 million tone in 1989 la 39.4 millioane tone in 1998. Astazi, acvacultura contribuie cu peste 25% in cantiatatea totala de peste comercializata. Aceste statistici indica cu certitidudine faptul ca acvacultura este intr-o continua dezvoltare in intreaga lume, aceasta tinzand sa devina principala sursa de peste si organisme acvatice pentru piata mondiala.

Sistemele din acvacultura sunt caracterizate prin diferite grade de intensivitate (productie/unitate spatiu de cultura), nivel al productiei (productie/an) si prin concentratia compusilor reziduali (solide, fosfor, azot) din efluenti.

In general, acvacultura traditionala in helestee este comuna si specifica tarilor in curs de dezvoltare, expansiunea fermelor conventionale in tarile industrializate cunoscand in prezent o stagnare. In Europa (ex. Denemarca, Germania, Olanda si Norvegia), America de Nord si alte tari industrializate (ex. Japonia, Taiwan si Israel), fermele piscicole sunt caracterizate, intr-o masura din ce in ce mai mare, prin sporirea gradului de intensivitate. Principalele argumente care au condus la dezvoltarea acvaculturii intensive si superintensive in sisteme recirculante sunt: competitia, recunoscuta, pentru teren intre industria de crestere a pestelui si activitatile agricole; limitarea consumului de apa si reducerea impactului de mediu prin asigurarea controlului efluentilor, considerabil diminuati, sub aspect cantitativ, comparativ cu acvacultura traditionala.

Pe plan international, problema acvaculturii superintensive si a tehnicii conditionarii si recircularii apei tehnologice este minutios studiata. In contextul actual, anume exigenta crescuta privind calitatea produsului acvacol si cerinta imperativa privind asigurarea controlului impactului efluentilor din acvacultura asupra mediului, cercetarile fundamentale si aplicative din domeniul sistemelor recirculante sunt orientate in principal in directia perfectionarii metodelor de tratare a apei reziduale, de automatizare a procesului tehnologic, de asigurarea a calitatii produselor si, nu in ultimul rand, de rentabilizare. De asemenea, cercetariile actuale vizeaza, pe langa aspectele mai sus mentionate, cunoasterea si/sau aprofundarea tehnologiilor de crestere a unor specii de apa rece, calda sau a altor vietuitoare acvatice (sturioni, salmonide, siluride, ciprinide, moluste, crustacei, etc.), organisme a caror cerinte eco-tehnologice presupun particularitati, multiple si complexe, privind proiectare a sistemelor de crestere precum si a managementului operarii acestora.

Pe plan national, cercetarea in domeniul sistemelor recirculante a fost demarata in anul 2000 si este inca in continua extindere dat fiind interesul crescut pentru acvacultura superintensiva si avantajele pe care aceasta le ofera. Pana in present, experimentari de crestere a pestilor in sisteme recirculante au fost realizate, in principal de catre Departamentul Catedrei de Pescuit si Acvacultura, Galati, si Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvacultura si Piscicultura, Galati. Sunt notabile, de asemenea, preocuparile si realizarile in domeniu ale USAMV Bucuresti, USAMV Timisoara, USAMV Cluj si USAMV Iasi, instutii care, prin potentialul stiintific (uman si material) pot fi implicate in rezolvarea problematicii complexe privind promovarea sistemelor de crestere superintensiva in acvacultura Romaniei.

In ceea ce priveste activitatea stiintifica, de pionerat, desfasurata in cadrul Universitatii Dunarea de Jos din Galati, rezultatele obtinute, concretizate in numeroase lucrari stiintifice comunicate sau publicate, apreciate de comunitatea stiintifica din domeniul pescaresc, intaresc convingerea ca sistemele recirculante de productie acvatica constituie o alternativa importanta la acvacultura traditionala, constituindu-se in modalitati certe de introducere a unor tehnologii inovative in acvacultura din Romania.